Noi şi natura

   Pe proprie piele, am simţit cât e de greu să rezişti, în secolul XXI, o calamitate naturală. E straşnic ce a făcut natura din cel mai frumos oraş din Republica Moldova (e cel mai frumos, nu doar de acea că în el locuesc eu). De o săptămână, zi de zi se prăbuşesc copacii, de parcă în fiecare zi cineva ne bombordează, ce se spun despre copaci, dacă chiar şi stâlpii de beton nu au rezistat, şi în unele locuri s-au prăbuşit, trăgând cu ele la pământ şi firele electrice, din această cauză, câteva străzi nu au avut electricitate, inclusiv şi sediul Primăriei oraşului. Nici celealte străzi, nu au scăpat de deconectări. Iar fără electricitate, unii, nu au avut nici încălzire (cei ce au cazane vechi, doar pe gaze, au scăpat), dar mai straşnic, a fost fără apă potabilă. În magazine, apa potabilă a dispărut în câteva ore, iar la pompele şi fântânele din curte, s-au creat rânduri, asemănătoare celor de pe timpurile sovietice după salam.

   Într-adevăr natura ne-a arătat, cine e mai puternic. Îmi amintesc prima noapte, când după o ploaie, a năvălit gerul, firile electrice nu au rezistat. Am ieşit, la orele cinci dimineaţa, în curte la o ţigară. Nici o lumină. O linişte, ce te speria, doar bataile vântului scârţiau copacii grei, ca aripele de plumb a lui Bacovia. Pe ici, pe colo, se prăbuşau ramuri şi copaci întregi. E frumoasă natura, dar e straşnică în mânia sa.

   Conform prognozelor Serviciului Hidrometeorologic, care se greşeşte o singură dată... dar în fiecare zi, ne mai aşteaptă îngheţuri. Interesant, cum vom rezista?

P.S. Nu înţeleg de ce anume iarna, gerurile şi ninsorile surprind pe neaşteptate instituţiile vizate.