21 de ani de “Independenţă”

REPUBLICA MOLDOVA

ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC,

LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCA PREZENTUL SI VIITORUL,

FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ,

ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NAZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI

ÎN SPATIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.

Din Declaraţia de Independenţă al Republicii Moldova

  Anii 1988-1991, renaşterea conştiinţei naţionale, acordarea limbii române statutul limbii de stat, trecerea la alfabetul latin, poduri de flori, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Lari, Vieru, Matcovschi, etc. se crea impresia că mâine se înfăptuieşte Unirea, sau mai corect spus reîntregirea, dar…   

  Au trecut 21 de ani de la proclamarea independenţii Republicii Moldova. Republica Moldova în aceşti ani a trecut prin multe, conflictul transnistrean, găgăuz, încercări de reforme, antireforme, trecerea la economia de piaţă traversând perioada “vestului sălbatic”, privatizări, “prihvatizări”, criza economică, criza politică, ajungând la o instabilitate stabilă, dar nici pe aproape nu s-a apropiat de reală independenţă, nemaivorbind de reîntregirea. În timp ce ţările baltice au rupt necondiţionat cu URSS, Republica Moldova, a încercat să stea cu fundul în două luntre. Ca rezultat o dependenţă cel puţin dublă. Dacă de Rusia tradiţional depinde de resurse energetice şi piaţă de desfacere, de vest depinde de credite şi investiţii. În ceea ce priveşte investiţii am impresia că Republica Moldova e o groapă fără fund, cât nu investeşti în ea, tot nu o acoperi. Şi totul din cauză că independenţa o simte doar guvernul, indiferent de coloratură politică şi de direcţia externă. Absolut toate guvernările, de care s-a bucurat Republica Moldova, au încercat să ridice nivelul de trai umplând-uşi propriile buzunare, scuipând pe poporul ce l-a ales, iar poporul…

  Poporul este mai îndobitocit şi mai materialist ca în perioada sovietică, fiindcă la moldovenizarea primitivă, sa adăugat şi aşa numite drepturile omului, cu insistenţă promovate de euro-liberali, ca urmare fiecare se gândeşte doar la propria burtă, la propria avere, la cele pământeşti, îndepartându-se de cele spirituale, de Biserică, de tradiţie, de cultură, şi ca urmare de adevărata renaştere a conştiinţei naţionale. Pe el(poporul) nu că nu-l mai interesează identitatea sa naţională, lui nici nu-i mai pasă că pe teritoriul ţării sale (ţării neutre) se află armata străină scuipând orice normă de drept internaţional, cu atât mai mult nu-i mai pasă de poduri de flori, de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, de Lari, de Vieru, de  Matcovschi, etc., fiindcă el nu a fost şi nici nu este independent. Nici nu va fi atâta timp, cât nu va cunoaşte cine-i el şi care este menirea lui pe pământ. Popor creştin, urmaşi a lui Traian şi Decebal, deşteaptă-te!

   Vorbind de independenţă m-a adresez întregii Naţiei Române, e timpul să ne hotărâm noi însuşi soarta noastră pe pământul strămoşilor noştri. Să ne întoarcem la rădăcinile străbune, să luam aminte că suntem singurul popor european, creştin prin naştere şi să fim mândri de cea ce suntem, poate atunci vom afla şi ce este independenţă. Ajunge, am răbdat destul.

                     Oleg Gherman