Limba Noastră, cea română

   “ prin legile si hotărârile

Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române

ca limba de stat şi reîntroducerea alfabetului latin, din 31august 1989”

 (Din Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova)

   La data de 27 august 1989, la Chişinău are loc Marea Adunare Naţională, la care participă circa 750 000 de oameni, la care se cere revenirea la alfabetul latin şi declararea limbii române ca limba de stat în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Sub acest impuls pe 31 august 1989, în cadrul a XIII-a sesiunii Sovietului Suprem al RSSM, ce îşi desfăşoară lucrările între 29 august şi 1 septembrie, se votează decretarea limbii române ca limba de stat şi reîntroducerea alfabetului latin. În 1994 Parlamentul, adoptă Constituţia Republicii Moldova, în care, încalcând nu doar Declaraţia de Independenţă, ci şi însuşi Constituţia(PORNIND  de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, exprimate prin proclamarea independenţei Republicii Moldova), se declară limba de stat limba moldovenească(art.13, alin.(1)). Constituţia a fost adoptată de agrarieni(în majoritatea sa foşti nomenclaturişti), articolul 13, nu a fost modificat nici de ADR-işti, nici de comunişti, fapt ce nu e de mirare, dar ce fac “juriştii” din actualul legislativ? Aruncă vorbe goale, şi acelea de sărbători şi în timpul campaniilor electorale, că vor constitui comisii, grupuri de lucru, hrănindu-ne cu promisiuni. Fie, lăsăm experţii de drept constituţional să se lămurească, iar noi, haideţi să vedem situaţia reală în care se află limba română în Republica Moldova.

   De limba română nu-i pasă nimănui, cum vorbeau funcţionarii publici rusa în perioada sovietică, aşa şi o vorbesc şi astăzi, la magazin la adresare în română, exact aşa şi îţi răspund în rusă: “Говори по-человечески”(Vorbeşte omeneşte), la dispeceratele taximetriştilor auzi doar rusa, e mai uşor să te angajezi în câmpul muncii, dacă cunoşti rusa, să vorbeşti româna nu e obligatoriu. Limba română, nici nu se numeşte română, în cel mai bun caz, poartă denumirea “limba de stat”. Dar avem o zi special dedicată limbii române, ziua de 31 august.

   31 august, o singură zi, în care ne amintim de limba noastră. Şi atunci doar ca prilej de serbare. În toată republica se petrec iarmarocuri, concerte, competiţii sportive, spectacole etc., mirosul de mici şi frigărui pluteşte în aer, râuri de vin şi de bere se revarsă pe străzi. Iar ziua de 31 august, din sărbătoare naţională se transformă în beţie naţională. Sărbătoare ce ar trebui fi consemnată prin poezie şi cântec, ce ar trebui fi un moment de regăsire a rădăcinilor străbune, este înecată în alcool, uitând că limba română, e în stare să îmbete orice conştiinţă, prin Eminescu, Blaga, Gyr, Vieru, Păunescu etc., fără ajutorul vinului. Obiceiul frumos de a dezveli anual, câte-un bust al clasicilor literaturii române, pe Aleea Clasicilor din oraşul Chişinău, stopat de comunişti în 2001, nu a fost reluat nici în 2007, nici în 2009. Iar scenariul serbărilor nu sa schimbat de zeci de ani, depunerea de flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi la busturile clasicilor, luări de cuvânt solemne şi goale, beţii, beţii, şi iar beţii, care se închei cu un concert în Piaţa Marii Adunării Naţionale (nu neapărat în limba română). Aşa în loc înalt patriotism, poporul are parte de degradare.

   Dar există şi adevăraţi patrioţi în Republica Moldova, cei ce zi de zi, an de an amintesc tuturor, şi băştinaşilor, şi veneticilor, că pe acest pământ, LIMBA ROMÂNĂ, e  UNICA STĂPÂNĂ! 

  

              Oleg Gherman