Naţionalismul românesc şi Ortodoxia

  

Fericit este poporul acela care-L arepe Domnul ca Dumnezeu al său (Ps. 143, 15).

                   Din istoria neamului nostru românesc reiese că misiunea lui nu este să civilizeze lumea. Ci să păstreze peste veacuri Făclia Cunoştinţei adevărat mântuitoare şi să apere cu preţul vieţii trupul mistic al lui Hristos, Biserica Lui, adăugându-ne pe noi, copiii Lui, ca mădulare vii ale acestui trup.

Virgil Maxim„Imn pentru Crucea purtată” 

      E posibilă oare, existenţa unei naţiei fără credinţă? E posibilă oare, existenţa unui stat fără biserică? Exact aşa putem să ne întrebăm: „Oare exista un om fără suflet?”. Putem chiar să presupunem, că există, vri-un om fără suflet. Dar acest om, este mort. Aşa şi un stat fără biserică, este mort. Aşa şi o naţiune fără credinţă, este moartă. Omul nu există fără suflet, aşa şi o naţiune nu poate exista fără credinţă.  

   Naţionalismul românesc, cel pur, bazat pe dragoste de Neam şi Ţară, este foarte strâns legat de ortodoxie, deoarece este singură ideologie ce are asemănare cu doctrina creştin-ortodoxă. Datorit Bisericii creştin-ortodoxe, ardelenii şi-au păstrat identitatea de români, anume lovind în Biserică sa încercat „moldovenizarea” românilor basarabeni. Putem găsi şi alte sute de exemple ce dovedesc imposibilitatea existenţii neamului nostru fără credinţă creştin-ortodoxă. Iar apărând Biserica, domnitorii noştri, deveneau martiri şi „scuturi” Naţiei noastre, şi a întregii Europe.  

   Când pe marele nostru filosof Petre Ţuţea l-au întrebat: „Ce înseamnă un om de dreapta?”, el a răspuns „Român absolut, asta înseamnă.”, dar poate oare fi „românul absolut” fără de credinţă? Sigur că nu! Pe vremuri, când religia, era o caracteristică a naţionalităţii, alături de etnie, limbă, tradiţie, etc., cuvântul „român” se asocia cu cuvântul „ortodox”. Iar ce asociaţii apar astăzi, mai ales în minţile celor, al căror aşa numite „valori”, noi le îmbibăm ca o lavetă? Ştim cu toţi răspunsul. Şi ştim de ce. De aceia că ne-am distanţat de Biserică. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu (Ps. 9, 17). Distanţându-ne de Biserică, noi cu „plăcere” de dizolvăm în păcatul beţiei (azi, mai mult narcomaniei), în desfrâul curviei(inclusiv sodomiei), etc., ce cu „drag”ne oferă promotorii aşa numitor „valori”. Prin urmare murim, cu moartea veşnică.  

   Smulgând din noi credinţa, alături de tradiţie şi cultură, compromitem însuşi ideea de naţionalism. Compromitem ideea de naţionalism, ne pierdem ca Neam. Pierzându-ne ca neam, ne pierdem şi ca oameni, devenind animale, deoarece un ateu se deosibeşte de un animal, doar prin aceia că nu are coadă.

          

        Oleg Gherman    

   P. S. Ce ne uneşte mai mult ca ortodoxia, în statul nostru, cu o populaţie atât de divizată pe criterii naţionale, sociale, etc.?