Suntem supuşi unei alegeri sau să alegem pentru ca să putem alege.

    Din cauza situaţiei tensionate din Ucraina, s-a accelerat necesitatea unei alegerii, alegerii viitorului nostru, viitorului nostru individual, ca ţară şi ca neam. Această alegere trebuie să o facem astăzi, să ştim unde şi cum mergem, ca să ştim unde ajungem. Am să încerc să privesc în viitor din situaţia în care ne aflăm şi din locul în care ma aflu. Desinestătător Republica Moldova, ca şi majoritatea ţărilor, nu mai poate supraveţui, iar neutralitatea declarativă nu este garantul statalităţii, deci trebuie să aibă o poziţie fermă cu cine este ea. Eu, sigur că mi-aşi dori unitatea neamului într-o Românie Mare, bogată şi frumoasă, dar din păcate în România de mult nimic nu mai depinde de români, sau mai bine spus românii din România nu mai au nici un glas în propria ţară de bună voie, mulţuminduse de pâinea libertăţii de pe propriu pământ din mâna străinilor, deci integritatea Ţării poate fi posibilă doar în cadrul Uniunii Europene sau cu (din) acordul Uniunii Europene. Apropo şi esticii văd o Românie integră, doar în sânul unei alte uniuni. Deci, din situaţia în care ne aflăm, putem face următoarea concluzie că trebuie să alegem din două răuri, un rău mai mic. Sau Uniunea Europeană, sau Uniunea Euro-Asiatică. Ce ne oferă unii şi ce ne oferă alţii. Primii ne oferă toate libertăţile posibile, chiar pentru poporul nostru ortodox, prea exagerate şi prea pereculoase, cum ne sperie ceilalţi, dar din toate aceste libertăţi lipseşte una, poate cea mai importantă – libertatea naţiunii. Din cealaltă parte nu avem nici un fel de libertăţi, în afară de dreptul slăvirii fratelui mai mare şi a conducătorul Putin. Uneori privind televiziunea sau citind pressa rusească am impresia că el e salvatorul lumii, un nou mesia, iar Sankt-Peterburg e oraş-erou nu din cauza supravieţuirii în blocada Leningradului, ci din cauza că în el s-a născut Putin. Singurul lucru care e cel mai bun în Rusia, asta e propoganda, am trăit ceva timp în Uniunea Sovetică (ce bătrân sunt), şi ţin minte câtă încredere aveam că suntem înaintea planetei intregi, deoarece aveam cea mai mare microschemă, în genere cum spune într-un banc Napoleon: „de-aş avea eu ziarul „Pravda”, nimini nu afla de Waterloo”, astăzi se repetă acelaşi lucru, având un popor foarte sărac, vor să îmbogăţească restul lumii.

   Foarte important e şi preţul pe care trebuie să-l plătim, doar sufletul sau şi sufletul şi libertatea.

   Deci alegerea este clară, ne rămîne doar să alegem cu cine mergem pe această cale, sau mai bine spus cine ne va conduce pe această cale, deoarece nu toţi doresc să meargă pe această cale, iar din cei ce doresc, nu toţi vor avea posibilitate. La acest subiect ma voi opri în următorul articol care va aparea zilile următoare, să văd întăi cine şi cât îmi propune. Asta a fost o glumă. Eu nu mă vând.