Neutralitatea basarabeană

   Republica Moldova, cred că e cea mai neutră ţară din lume. Ca să nu supere pe nimeni, nici pe cei din Vest, nici pe cei din Est, Republica Moldova s-a ales statutul ţării neutre(vezi art. 11, alin (1) din Constituţia Republicii Moldova). Ceea ce nu a încurcat intervenţiei unei armate străine, care ignorând toate acordurile internaţionale şi responsabilităţile asumate, continuă să ocupe (vezi art. 11, alin (2) din Constituţia Republicii Moldova) o bună (industrial cea mai dezvoltată) parte a teritoriului ţării noastre.

   Iar dacă ţara noastră e neutră, atunci şi poporul ei, e neutru. Suntem până atât de neutre, că avem şi o limbă neutră. Ea, e nici română, nici „moldovenească”, ea, e limbă de stat.

   Reieşind din ceea că, orice popor are aşa conducători, pe care e merită, poporul Republicii Moldova, a avut şi are parte doar de guverne neutre. De 21 de ani, nu am mers nici spre Vest, nici spre Est, confirmându-mi neutralitatea. Am avut şi avem guverne atât de neutre, că le putem numi centriste (avem o mulţime de partide şi partiduţe centriste). Îmi aduc aminte vorba lui  António de Oliveira Salazar: „Nu există orientarea centristă. Omul are piciorul stâng şi piciorul drept, în mijloc e alt ceva”. Guvernele noastre elaborează legi convenabile … guvernelor şi guvernanţilor, confirmând prin aceasta neutralitatea sa faţă de popor. Iar cetăţenii, ignoră şi încalcă cu regularitate aceste legi, confirmând neutralitatea sa faţă de guvern.

   Poporul nostru e atât de indiferent de toate ce nu-l vizează direct, că ai impresia că e cel mai neutru popor din lume.

   Foarte des aud confirmările acestei neutralităţi: „Cred în Dumnezeu, dar nu în popi, de aia nu merg la Biserică”, „Am o poziţie fermă, dar nu cred în politicieni, de aceia nu mi-o afirm”, „Sunt unionist dar nu particip l marşuri, proteste, manifestări şi alte acţiuni” (despre aceşti „patrioţi” în reţele de socializare şi la o halbă de bere, voi vorbi după 16 septembrie, acum nu merită), „Va susţin, dar nu m-a implic”. În toate se subînţelege: „Nu sunt cu voi, dar nici contra voastră”.

   Nu m-a miră faptul că, puţini au auzit de vorba lui Salazar, m-a miră că, populaţia Republicii Moldova, atât de nostalgică, a uitat vestita expresia lui Vladimir Ilici Ulianov-Lenin: „Cei mai periculoşi, sunt oamenii indecişi (in cazul nostru neutri – n.a.), pe duşman îl cunoşti, şi ştii cum să lupţi cu el, iar de la indecişi nu ştii la ce să te aştepţi”.

   Toţi dorim o ţară bogată şi frumoasă, dar nu facem nimic în comun, fiecare trage la sine ca în fabula lui Titus Lucretius Carus. Nu dorim să ni schimbăm, noi însuşi, căci doar schimbându-ne, putem să schimbăm societatea.

   Iar noi preferăm să rămânem neutri, adică indiferenţi. Indiferenţi până la absurd:

   Cineva, a aruncat o hârtie pe trotuar. Nu-i fac observaţie. Sunt neutru.

   Cineva, pe cineva îl bate. Nu m-a implic. Sunt neutru.

   Ştiu că funcţionarii iau mită. Închid ochii. Sunt neutru.

   Aud cum hoţii pătrund în casa vecinului. Nu chem poliţia. Sunt neutru.

   Văd cum îl violează pe un copil. Nu-l ajut. Sunt neutru.

   Cineva, îmi fură şi îmi vinde ţara. Stau acasă. Sunt neutru.  etc.

   Uite aşa şi plutim, pe apa curgătoare a vieţii. … Pluteşte doar rahatul. Dar tu, cine eşti?

 

          Oleg Gherman.