De ce am ales „Liga Oraşelor şi Comunelor”

 

Se apropie cu paşi grabiţi ziua de 5 noiembrie 2023, ziua alegerilor locale generale, ziua în care cetăţenii Republicii Moldova vor alege 34 consilii raionale, 898 de primari şi consilii locale de nivelul unu. Deci, voi scrie despre importanţa acestor alegeri.

În Republica „bipolară” Moldova, „elitele” politice (partidele mari), privind alegerile locale doar prin prisma unei repetiţii pentru alegerile parlamentare, îşi gătesc redutele şi înrolează masiv noi „ostaşi” din rândul dezertorilor şi rezervelor administrative. Promotorii electorali, în mare parte, dese ori fără să-şi asume responsabilitatea pentru capacităţile candidatului promovat în gestionarea activităţii unei autorităţi publice, se bazează pe criterii geopolitice, de parcă în urma votului, ar veni în fruntea Primăriei, Ursula von der Leyen, Joe Biden sau Putin.

Dar, alegerile locale, sunt despre şi pentru oameni locali. Despre capacitatea managerială candidatului de consolidare resurselor pasibile pentru rezolvarea problemelor comunităţii în întregime şi fiecărui cetăţean în parte, deoarece cetăţeanul, cu problemele sale, vine la Primărie, nu în Parlament, la Guvern sau Preşedinţie, chiar dacă posibilităţile Primăriilor sunt limitate de Parlament, Guvern, Preşedinţie. Din cele susmenţionate putem conchide că, în ciuda unei abordării abstracte, alegerile locale sunt cele mai importante pentru cetăţeni.  Iar drept exemplu importanţei, autonomiei decizionale locale, este Republica Franceză, stat semi-prezidenţial, care a avut preşedinte în decurs de 14 ani (1981-1995) pe François Mitterrand, un exponent al extremii stânga.

„Liga Oraşelor şi Comunelor”, plămădită ca mişcare social-politică, din lideri locali cu o experienţă administrativă, este singură formaţiune cu o altă atitudine faţă de importanţa APL-ului. „Liga Oraşelor şi Comunelor”, e despre şi pentru oameni locali.

Metafore și metamorfoze

 Analogul șoferului de la Primăria Bălți, a demonstrat că are mai mare valoare decât fostul primar. 

  Pentru semnarea unui contract între Gazprom și Moldovagaz (Gazprom), e nevoie de intervenția Guvernului Republicii Moldova.

  Dacă vaccinarea, ar fi interzisă sau ar fi cu plată, rata vaccinării în rândul românilor (inclusiv basarabeni), ar fi mai mare. 

  Doar ceea în ce crezi, are valoare. 

  Immanuel Kant spunea că poți face filosofie doar după 40. Nu doar din motiv că vârsta maturizării pentru fiecare e diferită, ci luând în calcul că la 20 de ani, cunoaștem mai multe decât el la 40, totuși nici la 60 nu suntem atât de experimentați în domeniul cunoașterii a vieții. Viața de azi e mult diferită, etapele sunt mult mai complexe. 

Din nespuse

Răul și Binele 

Cunoaștem că culoarea neagră e un amestec din culori, iar culoarea albă e reflectarea culorii negre. Poate că putem face o analogie, precum că, Răul e un amestec din calității, iar Binele e doar o reflectare. Concluzie: Binele e opusul Răului, iar ambele nu pot exista în formă pură.

Paradoxul patriotismului rusesc

Patriotismul rus constă în ură față de America, dar orice "patriot"  vizează să emigreze în SUA.

Masca 

 Interesant, cei ce zic că masca nu protejează  100%, știu că aceeași situație e și cu prezervativul?

Dorul de ocol

O cunoștință mi-a povestit o întâmplare. El crește fazani. Într-o zi, venise la el câțiva prieteni, unul din ei, de ceva timp îl ”rodea” la cap să-i vândă vreo zece perechi (un om departe de creșterea fazanilor, căci și eu știu că fazanii au familii poligame, 5-6 găini la un cucoș), deoarece vrea și el să crească și are toate condițile. După câteva ore de ”vorbă”, l-a convins. Au plecat în ocol să aleagă fazanii. În acel timp o găinușă scăpase liberă. Ceva timp, au încercat să o prindă, până ce stăpânul  i-a convins că e mai bine să meargă la masă. Peste două zile, cunoștința, ieșind seara la o țigară, a auzit zgomotul plasei metalice al ocolului. S-a dus să vadă ce se întâmplă, și a găsit găinușa fugară, ce se zbătea în plasă.

Pentu ce v-am povestit această întâmplare? Pentru că așa și ”moldovanul”, în loc să se învețe să trăiască, să muncească, să gândească liber, preferă să caute acel ocol cu hrană, fără să-și dea seama că va veni ziua când va fi sacrificat.

Noi ce mai așteptăm?

   Zi de zi suntem  batjocoriți (să nu spun direct), tot mai tare și în poziții tot mai perverse, dar nu facem nimic. Am impresia că nu doar ne deprindem, ci chiar începem să primim placere. De ce și cum am ajuns la o asemene stare de lucruri și cine e vinovat. Dacă la ultima întrebare răspunsul e simplu – noi însuți, atunci pentru a răspunde la prima, voi încerca să răspund. Tacem, deoarece să ne revoltăm desinestătător, e ceva din domeniul fantasticii. Toți ne revoltăm, dar ne revoltăm în șoaptă, discuții la bucătărie diferă de cele de afară. Pe toate le facem din frică,  dar e interesant, că nu din frică pe care o aveam în anii 80, ci din frică de a arăta ca un prost, preferând să rămânem proști. Cum am citit printre rânduri, din spusele unui pulitician, suntem proști prin diversitatea noastră. Referitor la anii 80, atunci lumea s-a râdicat, nu doar din dragostea de neam sau din aspirațiile unioniste, ci în primul rând de aceea că și molovenii s-au săturat să fie moldoveni, oameni de mâna a doua. Iar astăzi nici de oameni nu ne mai consideră aleșii poporului. De ce? Pentru că tacem.

  Parlamentul pe care îl avem, îl avem (totuși corect ne are) din lipsa alternativei, și de această situație se folosesc clanurile politice. Se folosesc fără frică, furând tot ce se mai poate fura, iar nouă ni se arată circ, defapt nu circ ci teatru cu papuși (președinte, procurori, deputați, și mai nou prim-ministru). Domnilor, avem nevoie și de pâine, și de ceva pe pâine. Orice popor, când îl ajunge cuțitul la os se revoltă, chiar și al nostru.  

  Ei bine, ajunge lirică, să cautăm SOLUȚIA. Nici o tangență cu Dodon. Soluția e simplă, renașterea FRONTULUI, îi rog pe toți să nu confundă Frontul cu Iurii Ivanovici, poate că cel mai vinovat în lipsa alternativei politice, și a disperării poporului nostru. Nu mă refer la FRONT ca la o organizație politică, ci în primul rând la o organizație civilă, formată din oameni cinstiți din toate nivelurile sociale, din oameni căruia îi pasă de viitorul acestei țări și de prosperitatea acestui neam. Fraților avem nevoie de organizație care va cunoaște, cum și ce trebuie de făcut. Iar cel mai important, trebuie să putem să jertvim azi din sine, ca să avem viitor comun mâine.

Doamne ajută!

P.S. Poate nu e cel mai bun exemplu, dar în loc să privesc fotbal, scriu acest articol.

La muncă, fraţilor, la muncă!

   De ce are nevoie ţara noastră pentru a ieşi din sărăcie? Putem vorbi mult, că trebuie să scăpăm de corupţie, că e nevoie de reforme, de investiţii etc. Fraţilor, în primul rând e nevoie de muncă. Fiecare ar trebui să-şi facă lucru onest şi calitativ, toţi, de la măturători de stradă şi până la deputaţi, minişti şi preşedinte. Ne-am dezvăţat să muncim, aşteptăm ca totul să se facă de la sine, aşteptăm ca cineva să facă totul pentru noi, iar într-o zi să avem multe şi de toate. Visăm, dar nu facem nimic pentru a îndeplini visele noastre. O cunoştinţă, mi-a spus într-o zi, că ruşii ne-au învăţat bine să lucrăm rău. Nu vreau să dau vina pentru necazurile noastre pe o etnie sau alta, căci în toate, în primul rând, e de vină prostia noastră.

   Ţara are nevoie de o forţă, capabilă de a schimba situaţia în ţara noastră, o forţă formată nu doar de romantici, ci şi de oameni cu experienţă, iar în primul rând, dornici de muncă.

   Iar ce avem noi astăzi? Să ne uităm de la stânga la dreapta. Cu dodoniştii e clar. Ei nu vor, nu fac şi nu vor face. La ei am doar o întrebare, pentru ce li se va plati salarii. Mai departe, Voroniştii (să nu-i numim comunişti, deoarece nu am văst nici un proletar între ei), ăştea sunt gata să meargă cu oricine şi oriunde, căci au fost alungaţi de către Dodon de pe locurile calduţe de critici-spectatori. Anume din acest motiv tandemul Filat – Plahotniuc (oficial Leancă - Lupu), îi va folosi pentru formarea aşa-numitui „guvern minoritar”. Deci aceste trei grupări, şi-au asumat responsabilitatea de a ne conduce spre „luminosul” viitor. Cine a rămas? Mihaiţă. Ştiu că mulţi prieteni se vor supăra pentru ceea ce voi spune în continuare. Oameni buni, sincer nu înţeleg cum ajunge el în Parlament. De fapt, înţeleg, înţeleg că electoralul său nu doreşte să se uite mai adânc, să deschidă ochii şi să vadă că acest individ compromite orice idee naţională (am spus acest lucru cu mult înainte lui Butnaru, deci nici vorbă de plagiat). E aşa cum este, dar e de-al nostru. Nimeni nu vrea să-şi amintească de dorinţa sa de a mai lasa pe comunişti să conducă. Având aşa un electorat, el nu va munci niciodată.

   Deci concluzii. Pe extreme avem spectatori, iar în mijloc, „aflându-şi în treabă”, un guvern minoritar.

  Doamne, ocroteşte-ne pe noi!

  P.S. Am citit apelul domnului Secăreanu. La muncă, fraţilor, la muncă!  

Paradoxuri

Despre razboiul civil din Ucraina.

Orice eviniment de pe globul pământesc împarte cetăţenii Republicii Moldova în două tabere. Exact aşa s-a întâmplat şi cu situaţia din ţara vecină. Unii îs cu ruşii, alţii îs cu americanii.

Despre politicieni.

Unii îs cu Uniunea Europeană, alţii îs cu Uniunea vamală. Fiecare e cu Uniunea sa. Şi nimeni cu poporul.

Despre embargou.

Dupa ce Rusia a interzis accesul produselor noastre pe piaţa sa, preţul la aceste produse pe piaţa noastră internă ar trebui să scadă, îmi amintesc vara trecută, când ucrainenii au blocat accesul piersicilor noastre pe piaţa lor, atunci preţul piersicilor a scazut până la un leu per kilogram, şi azi mai am compot şi dulceaţă din anul trecut, deci consumătorul ar trebui să fie în câştig. Dar acest lucru nu se întâmplă. Mai mult ca atât, atunci când autorităţile locale din toată ţara, inclusiv şi în oraşul meu iubit, organizează iarmarocuri produselor agricole, producătorii nu apar, preferând să se plângă că le se strică producţia şi să ceară compensaţii. Un alt exemplu. Astă iarnă, preţul unui kilogram de ananas era între 30 şi 35 lei, pe când ardeiul gras costa 40-45, dar culmea, şi acel ardei era de provenenţă străină. Deci producătorii noştri ar trebui să nu se plângă că li se închid pieţe străine, ci ar trebui să-şi reprofileze producţia spre piaţa internă, îmbunătăţinduşi calitatea produselor, atunci marfa lor va fi întrebată şi peste hotare.

Despre preţurile produselor petroliere.

Zi de zi preţul petrolului pe piaţa mondială scade. Zi de zi preţurile produselor petroliere în Republica Moldova ... cresc.

Despre rezultatele alegerilor parlamentare.

Care nu ar fi rezultatele alegerilor parlamentare din 2014, ele vor arăta că poporul republicii noastre, nu are nici intelect, nici demnitate.

Despre creştenismul basarabean.

Peste nouăzeci la sută, din popuaţie Republicii Moldova, se declară creştini ortodocşi. De aceea credeam că ortodoxia este singurul lucru, care poate concilia acest popor rătăcit. Dar... acest lucru nu se întâmplă.

Despre curvismul românesc.

Corect spunem, că românul e curvă. Dar uităm că din toţi românii, basarabeanul e cea mai mare curvă. Pentru noi străinul, indiferent din vest, ori din est, e mai drag ca fratele. Chiar şi atunci când ne are.