La muncă, fraţilor, la muncă!

   De ce are nevoie ţara noastră pentru a ieşi din sărăcie? Putem vorbi mult, că trebuie să scăpăm de corupţie, că e nevoie de reforme, de investiţii etc. Fraţilor, în primul rând e nevoie de muncă. Fiecare ar trebui să-şi facă lucru onest şi calitativ, toţi, de la măturători de stradă şi până la deputaţi, minişti şi preşedinte. Ne-am dezvăţat să muncim, aşteptăm ca totul să se facă de la sine, aşteptăm ca cineva să facă totul pentru noi, iar într-o zi să avem multe şi de toate. Visăm, dar nu facem nimic pentru a îndeplini visele noastre. O cunoştinţă, mi-a spus într-o zi, că ruşii ne-au învăţat bine să lucrăm rău. Nu vreau să dau vina pentru necazurile noastre pe o etnie sau alta, căci în toate, în primul rând, e de vină prostia noastră.

   Ţara are nevoie de o forţă, capabilă de a schimba situaţia în ţara noastră, o forţă formată nu doar de romantici, ci şi de oameni cu experienţă, iar în primul rând, dornici de muncă.

   Iar ce avem noi astăzi? Să ne uităm de la stânga la dreapta. Cu dodoniştii e clar. Ei nu vor, nu fac şi nu vor face. La ei am doar o întrebare, pentru ce li se va plati salarii. Mai departe, Voroniştii (să nu-i numim comunişti, deoarece nu am văst nici un proletar între ei), ăştea sunt gata să meargă cu oricine şi oriunde, căci au fost alungaţi de către Dodon de pe locurile calduţe de critici-spectatori. Anume din acest motiv tandemul Filat – Plahotniuc (oficial Leancă - Lupu), îi va folosi pentru formarea aşa-numitui „guvern minoritar”. Deci aceste trei grupări, şi-au asumat responsabilitatea de a ne conduce spre „luminosul” viitor. Cine a rămas? Mihaiţă. Ştiu că mulţi prieteni se vor supăra pentru ceea ce voi spune în continuare. Oameni buni, sincer nu înţeleg cum ajunge el în Parlament. De fapt, înţeleg, înţeleg că electoralul său nu doreşte să se uite mai adânc, să deschidă ochii şi să vadă că acest individ compromite orice idee naţională (am spus acest lucru cu mult înainte lui Butnaru, deci nici vorbă de plagiat). E aşa cum este, dar e de-al nostru. Nimeni nu vrea să-şi amintească de dorinţa sa de a mai lasa pe comunişti să conducă. Având aşa un electorat, el nu va munci niciodată.

   Deci concluzii. Pe extreme avem spectatori, iar în mijloc, „aflându-şi în treabă”, un guvern minoritar.

  Doamne, ocroteşte-ne pe noi!

  P.S. Am citit apelul domnului Secăreanu. La muncă, fraţilor, la muncă!