Dorul de ocol

O cunoștință mi-a povestit o întâmplare. El crește fazani. Într-o zi, venise la el câțiva prieteni, unul din ei, de ceva timp îl ”rodea” la cap să-i vândă vreo zece perechi (un om departe de creșterea fazanilor, căci și eu știu că fazanii au familii poligame, 5-6 găini la un cucoș), deoarece vrea și el să crească și are toate condițile. După câteva ore de ”vorbă”, l-a convins. Au plecat în ocol să aleagă fazanii. În acel timp o găinușă scăpase liberă. Ceva timp, au încercat să o prindă, până ce stăpânul  i-a convins că e mai bine să meargă la masă. Peste două zile, cunoștința, ieșind seara la o țigară, a auzit zgomotul plasei metalice al ocolului. S-a dus să vadă ce se întâmplă, și a găsit găinușa fugară, ce se zbătea în plasă.

Pentu ce v-am povestit această întâmplare? Pentru că așa și ”moldovanul”, în loc să se învețe să trăiască, să muncească, să gândească liber, preferă să caute acel ocol cu hrană, fără să-și dea seama că va veni ziua când va fi sacrificat.