Cum arată naţionalismul românesc în Basarabia.

Marşuri, scandări (uneori murdare), acte de violenţă, uite că aşa arată astăzi naţionalismul românesc în Basarabia, cel puţin relatat în imagini la ecranul unui televizor sau scris în ziare. Capuri rase, pantaloni militari, tricouri negre cu garda legionară (spurcând esenţa legionarismului) imprimată pe ele. „Rasismul este forma cea mai vulgară de materialism. Oamenii nu se deosebesc prin carne, sânge sau culoarea pielii. Ei se deosebesc prin spirit, adică prin creaţia, cultura şi religia lor”, spunea Ion Moţa, chiar în faţa lui Hitler, la Congresul NSDAP (Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania) din 1935. „Antisemitismul poporului nostru n-a avut niciodată un caracter religios sau rasial. Din punct de vedere religios, poporul român este cel mai tolerant din lume. Nu se cunoaște un singur caz de persecuție religioasă în România în tot decursul istoriei sale.” (Horia Sima. Istoria Mişcării Legionare). Nu-mi închipui pe Gyr, Rebreanu sau pe Blaga, participând la o astfel de manifestaţie.

Poate, cineva, sau oarecare structură de stat este cointeresată ca naţionaliştii să arate asemănător unei turme de animale?  De ce nimeni nu spune că Eminescu, nu e altceva decât steagul naţionalismului român? Mihail Kogălniceanu, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Emil Cioran, Nae Ionescu, chiar şi Nicolae Iorga sau Octavian Goga, şi mulţi, mulţi alţii au fost naţionalişti. De ce nu-şi aminteşte astăzi nimeni de acest fapt? De ce de 1 decembrie toate televiziunile arată certurile din Piaţa Marii Adunări Naţionale, marşuri formate doar din câteva zeci, în unele cazuri sute, de tineri, majoritatea dintre care nu pot lega două cuvinte? De ce în sala festivă arhiplină a Teatrului de revistă „Ginta Latină”, unde s-a adunat toată floarea culturală, toată elita intelectuală din Basarabia, nu a fost nici o televiziune? Un făţarnic mi-a răspuns la această întrebare că intelectualii nu mai au nici o valoare şi că e mai bine să merg cu el în marş.

Sigur că cineva este cointeresat în imaginea negativă a naţionalismului. E firesc pentru Republica Moldova. Dar nu acest fapt m-a deranjat. Regret pentru cei care toarnă apă pe moara acestora. Regret pentru acei care sunt convinşi că prin sărituri strigăte vom obţine Unirea. Sărituri şi strigăte sunt bune pentru un meci de fotbal, nu pentru visul milenar al neamului românesc. Pentru reîntregirea Ţării, e nevoie de legi. Iar nu prin marşuri îi putem convinge pe alţii în dreptatea noastră, ci prin propriu exemplu de vieţuire zi de zi.

NAŢIONALISMUL NU CONSTĂ ÎN CAPUL RAS ŞI BOCANCI, NAŢIONALISMUL E O TRĂIRE!

Oleg Gherman

P.S.  Îmi amintesc un caz din vara trecută, am fost pentru prima dată într-o companie(o putem numi chiar şi intelectuală) de tineri, am petrecut împreună  patru ore în care am făcut cunoştinţă mai profundă unii cu alţii. La despărţire unul din ei mi-a spus că avea părerea, că toţi naţionaliştii de azi sunt marginari şi că este foarte bucuros că m-a cunoscut, deoarece i-am dovedit contrariul.